Azi m-am simtit important si apreciat…din pacate, doar pentru 3 secunde! 
Cum s-a intamplat si de ce doar 3 secunde? Pai…am fost la un interviu de angajare. (punct) Dau ochii cu domnul angajator. (punct) Intarziasem 10 minute cu toate ca stau la 5 minute de locul unde s-a desfasurat interviul. Imi cer scuze politicos si imi iau locul pe scaun. Vorbim noi ce vorbim, ca de la angajator la (posibil) angajat…iar la un moment dat ma intreaba “Stii in mare cam care este salariul pe care ti-l putem oferi, nu? Am inteles ca ti-au spus colegii din cealalta locatie!”. La care eu raspund “Da, in jur de 700 RON salariul fix, nu?”. Primesc imediat o replica la care, sincer sa fiu, nu ma asteptam. “Nu…la experienta ta in vanzari nu putem sa-ti dam 700 RON!” (asta e replica ce a durat 3 secunde…deja imi zbura gandul la ceva in jur de 1000-1100 RON si aveam un zambet ”de victorie” pe buze 
). Iar continuarea m-a lasat masca… “Vei primi 800 de RON salariul de baza, plus obisnuitele comisioane din vanzari, bonusuri, etc.!”
Ei bine, dragii mosului…cam un milion de lei (vechi) inseamna un an de experienta in vanzari (iar mai mult de jumatate din aceasta perioada chiar ca Adjunct Store Manager). Socotind logic (dar total ireal…adica rupt de realitatea cotidiana a Romaniei si a angajatorilor de pe teritoriul ei) in jurul a 30 de ani lucrati in domeniul vanzari voi avea un salariu de baza de 37 de milioane de lei (repet…vechi), ceea ce inseamna aprox. 1000 euro. Eh, viitorul chiar suna bine, nu?
