Sălbăticim domesticia…

E o tara libera. E o lume libera. Un pamant liber in care suntem liberi sa facem ce vrem in afara lucrurilor care ne sunt interzise. Totusi, e o lume frumoasa. E o lume buna pentru “lumea buna”.

In timpuri stravechi, omul s-a autodomesticit. S-a educat, daca vreti. Acum…personal, consider ca am atins un prag prea inalt al evolutiei pentru conditia noastra, infantila inca…ne-am grabit sa crestem, precum un copil ce isi doreste sa devina adult. De aici la regres, nu e decat un pas. Un pas pe care deja ne-am angrenat sa-l facem, chiar fara remuscari sau a ne gandi ce urmeaza. Si nu ma refer aici la progresul tehnologiei, care sunt sigur ca va evolua in continuare. Ma refer la conditia noastra de oameni, conditie la al carei regres, tehnologia avansata si avansand are un foarte mare “merit”. Suntem mai slabi, atat fizic cat si psihic. Din aceasta cauza, devenim niste animale, ne salbaticim. Ceea ce nu realizam este ca, fiind mult mai slabi din toate punctele de vedere, suntem prazi usoare, chiar daca avem impresia ca suntem atotputernici. Trebuie sa ne trezim la realitate. De fapt, sa ne trezim. (punct) Pentru ca acum suntem intr-o stare de somnolenta morbida impusa de societate, de “lumea buna”.

Am dat cu banul…acum nu facem decat sa asteptam sa-i vedem si reversul.