In contratimp…
aprilie 13, 2008Timp contra eu. O lupta care ma seaca. Imi place sa cred ca nu am dusmani “persoane fizice”. De juridice nu mai vorbesc, daca aveam astfel de dusmani acum nu mai existam…ca “persoana fizica”. 
Dar am un adversar diabolic, ce nu poate fi imblanzit. Un “tip” ciudat de altfel. Inventat de Dumnezeu, contorizat de oameni, aliatul diavolului. E singurul impotriva caruia nu poti invinge. Chit ca e vorba de ridurile ce-ti apar pe fata inevitabil, chiar de investesti sute de mii de dolari in tratamente, ca esti constient ca la un moment dat “va veni si timpul tau” sau ca ramai blocat in trafic (cu accentul pe i mai nou) si nu ajungi in timp util la munca.
Dar nu renunt. Ma angrenez cu forte proaspete. In lupta. Eu contra timp. Din pacate, in contratimp…
Viata e o fuga dupa fericire….
. Pe drumul cel bun dar in autobuzul gresit 
. In timp ce altii se bucura la mici si la bere, noi mancam litere 
Ar trebui sa scrii mai des poate in felul asta desteptam si noi poporul
Nu intentionez sa deschid mintea cuiva ce si-a incuiat-o singur si nu vrea sub nicio forma sa si-o descuie. Fiecare vede si citeste ce vrea… Eu, unul, vad cerul albastru chiar si cand sunt nori. Numeste-ma labil psihic sau numeste-i pe ceilalti labili psihici “moshu”… asta pentru ca mintea mea, sanatoasa de altfel, este formata din milioane de parti dezaxate si bolnave…
Oare exista “timp mort”? “Timp de pierdut”? Cand anume incepem sa pierdem timpul? Si cand incepe timpul sa ne piarda pe noi? De ce ne-ar fi timpul un dusman asa cum zici tu? de ce nu ni-l facem prieten si de ce nu incetam lupta cu el? Poate am reusi chiar sa ne bucuram de viata, de fericirea asta dupa care fugim care, de cele mai multe ori, nu este mai departe de lungul nasului…
De ce atata miscare? de ce atata stres? de ce uitam sa “smell the roses” insa ne este mai usor sa zicem: pacat ca se vor usca…?
era vitezei, adevarat! insa, hai sa stabilim cine este seful; tu sau timpul?
imagineaza-ti cum ar fi, la final, o intalnire intre tine si TIMP:
El, mustacind, ferm convins ca te-a doborat si ca este unicul castigator.
Tu, drept, in fata lui, o privire in urma si apoi : ‘Eat this!’….ridicand relaxat un deget…